De ce aş crede şi m-aş încrede în Isus Hristos??? Ioan 20.24-29

In tratarea acestei teme legata credinta, mi-am propus sa plecam de la un caz particular de la care putem trage concluzii/principia generale.
- Toma a ramas in celebru in istorie pentru aceasta intamplare… de aici i se trage si numele sau porecla NECREDINCIOSUL…
- a ramas si o expresie celebra pe care multi o folosim in discutiile noastre: “hai, ma, nu fi ca Toma necredinciosul!”
- unii dintre noi il criticam pe Toma si ne consideram superiori lui… afisam un aer de nedumerire, neintelegere si judecata chiar: se poate sa nu crezi in Isus???
- ridic aceasta intrebare gandindu-ma la dimensiunea spirituala mai mult decat la cea istorica pentru sunt sigur ca putini dintre noi au probleme cu istoricitatea propriu-zisa a lui Isus.
- chestiunea se complica ceva mai mult atunci cand punem problema din punct de vedere spiritual: de ce as crede ca viata pe care Isus a trait-o acum 2000 de ani poate sa influenteze viata mea de astazi? De ce as crede ca Isus cel care a trait atunci poate intr-un context iudaic poate sa aiba impact asupra mea care traiesc astazi intr-un context romanesc? Aceasta e intrebarea!!!
- si iata cateva raspunsuri:

1. datorită mărturiilor şi experienţelor unor oameni de încredere v.25
- asta e prima problema a lui Toma. El se confrunta cu o reticenta serioasa atunci cand aude relatarea marturiei celorlalti ucenici in ce priveste intalnirea cu Isus Cel Inviat din morti.
- cu siguranta, este foarte radical in incapatanarea sa de a nu crede!!! se simte o impulsivitate in raspunsul sau catre camarazii sai.
- nu stiu daca ucenicii se jucau sau nu cu vorbele intre ei si acesta sa fi fost motivul pentru care Toma sa nu le fi crezut marturia… insa m-ar mira totusi ca Tomas sa presupus ca ceilalti ucenici ii joaca o farsa pe seama acestui subiect mai ales in situatia in care erau dupa arestarea si rastignirea lui Isus.
- eu cred ca problema nu este credibilitatea ucenicilor, ci lipsa de dorinta si vointa din partea lui Toma de a lua in calcul faptul ca experienta si marturia altora ar putea sa conteze cu adevarat pentru credinta lui.
- ce vreau sa spun cu asta??? Nu ai voie sa treci usor sau sa tratezi cu indiferenta sau incapatanare experientele spirituale ale celorlalti in legatura cu Isus Cel Inviat!
- mai ales cand aceste experiente le sunt atribuite unor persoane apropiate, de incredere…
- am stat si m-am gandit putin: e destul de ciudata atitudinea noastra cand vine cineva si ne vorbeste despre experienta sa cu Isus… tendinta noastra este sa conservam relatia pe care o avem deja cu acea persoana si exista o reactie naturala de impotrivire… si intr-adevar e foarte natural acest lucru pentru ca atunci cand te intalnesti cu Isus incepi sa traiesti latura supranaturala a vietii!!!
- pentru a ajunge aici de cele mai multe ori ai nevoie de alti oameni care au vazut inaintea ta ceea tu nu vezi deocamdata… s-ar putea ca cei mai multi sa fie doar cu un pas inaintea ta, dar acel pas sa conteze foarte mult pentru tine.
- Scriptura ne indeamna sa folosim experientele pe care altii le au cu Dumnezeu ca o pilda, ca un exemplu, ca o invatatura de care poti profita.

2. datorită caracterului supranatural al lui Isus v.26
- Isus are foarte mult har pentru Toma si ceilalti ucenici. Isus Cel Inviat din morti apare in mijlocul lor de doua ori pe cand usile erau incuiate. Nici un cuvant din Scriptura nu este lipsit de importanta… cu atat mai mult o expresie care se repeta in cazul lui Isus Inviat dintre morti.
- spun ca Toma si ucenicii au primit foarte mult har pentru ca au parte aici de o noua revelatie a caracterului supranatural al lui Isus Christos, lucru de care s-au putut convinge trei ani si ceva…
- de ce as crede si m-as increde in Isus? Pentru ca El desi a fost 100% om, a mai fost si altceva… acesta este miezul misterului vietii lui Isus.
- viata si moartea sa au gravitat in jurul faptului ca El a fost mai mult decat un om…
- un mare avocat, Irwin Linton, care a examinat Scriptura din perspectiva juridica, semnaleaza un lucru foarte interesant referitor la procesul lui Isus: “intre toate cazurile penale, acesta este unic, deoarece problema nu o constituie actiunile, ci identitatea acuzatului.”
- Isus a deranjat nu prin ce a facut, ci prin ceea ce a pretins ca ESTE!!!
- de foarte multe ori Isus a socat prin afirmatii de genul: Eu si Tatal una suntem – Ioan 10.30; Tatal Meu lucreaza pana acum, iar Eu, de asemeni, lucrez – Ioan 5.17; Adevarat, adevarat va spun ca inainte sa se fi nascut Avraam, Eu sunt – Ioan 8.58; Caci Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata I-a dat-o Fiului, pentru ca toti sa-L onoreze pe Fiul asa cum Il onoreaza pe Tatal. Cel ce nu-L onoreaza pe Fiul nu-L onoreaza nici pe Tatal, care L-a trimis – Ioan 5.22-23
- Isus i-a contrariat pe iudei cu toate aceste afirmatii, exact cum i-a suparat atunci cand a pretins faptul ca este capabil sa ierte pacatele – lucru pe care iudeii i-L atribuiau in exclusivitate lui Dumnezeu…
- apoi: minunile pe care le-a facut Isus sunt dovezi incontestabile ale caracterului supranatural al lui Isus Hristos… la punctul asta as mai face o mentiune: Isus si-a folosit puterea Sa miraculoasa drept mijloc prin care demonstra divinitatea Sa. Niciodata minunile n-au fost scop in sine in cadrul lucrarii lui Isus!!!

3. datorită modului personal in care îmi vorbeşte Isus v.27
- Isus are un salut general pentru toti PACE VOUA! Dar are un lucru de rezolvat cu Toma! de fapt, aceasta a doua vizita/aratare a lui Isus in fata ucenicilor il vizeaza in mod special pe Toma!!!
- din aceasta cauza aleg sa vorbesc putin despre modul personal in care ne vorbeste Isus pentru ca e o chestiune foarte importanta: Isus a venit pe pamant ca sa se ocupe si sa duca la indeplinire mantuirea intregii lumi, dar a venit sa se relationeze in mod personal la oameni.
- acesta este un lucru foarte important!!! una este sa stiu ca Isus a venit pentru toti oamenii si ne trateaza la nivel de masa si alta este sa traiesc cu incredintarea ca Isus a venit pentru mine!!! Una e sa stiu ca Isus le vorbeste tuturor si alta e sa stiu ca Isus imi vorbeste mie!!!
- NT este generos in exemple in ce priveste contactul/relatia lui Isus cu oamenii… cu toate ca avea o popularitate foarte mare si era cautat de multimi de oameni, cea mai mare parte din activitatea lui Isus este concentrata pe slujirea si influenta asupra unui numar destul de mic oameni…
- din acest grup mic de oameni, Isus avea un cerc restrans de ucenici in care investea mai mult decat in ceilalti…
- de asemeni: sunt numeroase referintele in care Isus trateaza dupa metoda one to one… si nu numai cu ucenicii, ci si cu ceilalti oameni care au interactionat cu El…
- si nu numai in timpul vietii Lui pe pamant, ci si dupa invierea si inaltarea Lui la cer. Vezi exemplul apostolului Pavel!!!
- din aceasta pricina se vorbeste despre credinta crestina ca despre o credinta personala si nu una de masa. Isus vorbeste la nivel personal si asteapta un raspuns la acest nivel.
- exemplul lui Jack care a ramas suspendat in aer tinandu-se de o ramura de copac pe marginea unei prapastii abrupte. Ore in sir a strigat dupa ajutor uitandu-se in sus si sperand ca cineva sa-l auda. La un moment dat aude o voce care il striga pe nume: - Jack, Jack. Ma auzi? – Da! Da! Te aud! Sunt aici in prapastie! – Te vad, Jack! Esti bine? – nu sunt chiar asa bine! Cine esti si unde esti? – Eu sunt Domnul, Jack! Si sunt peste tot! – Domnul? Adica Dumnezeu? – Da, Jack, ai inteles corect! – Doamne, te rog ajuta-ma! Promit ca daca ma scoti de aici nu voi mai pacatui. Voi fi un bun… te voi sluji tot restul vietii mele! – Usurel cu promisiunile, Jack! Mai intai sa rezolvam situatia asta. Acum, uite ce trebuie sa faci. Asculta-ma cu atentie. – Fac orice Doamne, doar spune-mi ce sa fac. – Bun. Da drumul la creanga. – Ceeeeeeeeee? – Am spus da drumul la creanga. Ai incredere in Mine. Lasa creanga. Dupa o lunga tacere, Jack a inceput din nou sa strige: Ajutooooooor! Ajutooooooor! Nu este nimeni altcineva acolo sus????
- Isus are un mesaj pentru fiecare… lucrul care conteaza dupa aceasta: aud sau nu aud ce imi spune Isus mie? Cred sau nu cred cuvintele pe care EL mi le-a spus? Ma incred sau nu ma incred in EL in privinta lucrurilor pe care mi le-a cerut sa le fac?

4. datorită adevarului argumentelor/invataturilor aduse de Isus v.27, 29
- foarte interesanta mi se pare atitudinea lui Toma in urma argumentarii lui Isus. Autorul nu specifica faptul ca Toma ar fi vrut sa mai experimenteze tactil ceea ce Isus ii spune si arata.
- personal il vad mai degraba pe Toma cazand jos in fata Mantuitorului recunoscandu-si necredinta sa si afirmand Domnia lui Christos.
- argumentele sunt suficiente si convingataore.
- un ganditor crestin Fred John Meldau, remarca: “invataturile Lui erau decisive, finale – deasupra invataturilor lui Moise si ale profetilor. El nu a adaugat niciodata ganduri ulterioare sau revizuiri; El nu a retractat niciodata nimic; El nu a intuit, presupus si nu a vorbit niciodata cu nesiguranta. Toate astea sunt atat de contrare invatatorilor si invataturilor omenesti…”
- se pare ca nimic nu i-a speriat mai tare pe oponentii lui Isus decat puterea argumentelor aduse de Acesta. Saduchei sau farisei, preoti sau carturari, toti au trebuit sa plece capul rusinati in fata argumentelor si invataturilor prezentate de Isus.
- multimile de oameni care Il ascultau si-L urmau erau cu adevarat fermecate de modalitatea lui Isus de a vorbi si sustine adevarurile lui Dumnezeu.
- este foarte cunoscuta constatarea evanghelistului: noroadele erau uimite de invatatura Lui pentru ca ii invata ca unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii si invatatorii lor.

Oricat de mult as continua, nu as reusi sa cuprindem in cuvinte misterul extraordinar al vietii si personalitatii lui Isus! Tot ce ne mai ramane de facut este SA CREDEM in Isus!!!
In final va invit sa meditati la o poveste adevarata:
Statia metrou L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.
On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 60 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,
majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu: Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca. 6 minute: Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute:Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar mama lui il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist
dar mama il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii,
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute: Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.
Omul a colectat in total $32. Dupa o ora:El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat... Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. Valoarea medie a biletelor $100. Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social
asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

A-L cunoaste si a-L recunoaste pe Isus in viata noastra e o chestiune ce tine de perceptia noastra spirituala! A crede si a ne increde in Isus e o chestiune ce tine de prioritate! Dumnezeu sa ne dea harul de a-L descoperi pe El in viata noastra!!!

Invitatie 11 aprilie 2010

Puterea învierii Domnului Isus Hristos!!!

Într-o mărturie personală de cea mai mare profunzime şi frumuseţe, apostolul Pavel scrie cum a pierdut totul pentru Cristos şi cum şi-a format ca obiectiv principal al vieţii ”să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10).
Fiindcă ne pregătim să sărbătorim încă o dată minunea învierii Domnului nostru, să mai facem împreună efortul să cunoaştem şi mai bine ”puterea învierii Lui”.
Apostolul Pavel dezvoltă ideea puterii învierii Domnului în Efeseni capitolele 1 şi 2. El se roagă pentru noi, ca să ajungem să cunoaştem ”nemărginita mărime a puterii” lui Dumnezeu, pe care a desfăşurat-o când L-a înviat pe Isus din morţi, şi care acum este dirijată către ”noi credincioşii” (Efeseni 1: 19-20).
Din ceea ce spune Pavel în aceste texte, putem deduce câteva lucruri despre această putere a învierii.
1. Puterea învierii este o putere transformatoare şi creatoare. Prin această ”nemărginită mărime a puterii Lui” Dumnezeu a transformat trupul uman al Domnului Isus şi a făcut o nouă creaţie: un trup uman cu care Fiul lui Dumnezeu S-a dus şi a fost întronat la dreapta lui Dumnezeu. Indiferent câte defecţiuni ai, indiferent cât de jos te vezi, puterea aceasta a învierii este gata să te transforme şi pe tine şi să te re-creeze, să facă din tine o minune a cerului. Ţine cont că Domnul Isus are ”puterea de a-Şi supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21)! Crede în această putere şi atunci începi să o cunoşti în propria ta viaţă chiar acum.

2. Puterea învierii nu acţionează numai asupra trupului, ci mai ales a caracterului. Pavel spune că el vrea să cunoastă puterea învierii Domnului ca să se facă asemenea Lui, şi imediat ne vorbeşte despre desăvârşirea morală, care este acum ţelul spre care aleargă El şi la care ne invită să participăm şi noi. Sunt unii care, când aud de chemarea la desăvârşire ridică imediat mâinile în sus şi zic: ”Aşa ceva nu se poate în această viaţă!” Apostolul Pavel nu spune aşa ceva, tocmai fiindcă el crede în puterea învierii, în puterea transformatoare şi creatoare a lui Dumnezeu. El spune clar că încă nu a ajuns la acest ţel, dar, uitând tot ce a fost până acum, aleargă (continuă să alerge) spre ţintă. Când spunem că ”Nu se poate” şi refuzăm orice alergare, negăm puterea învierii, negăm nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu! Iată de ce este atât de important să o cunoaştem şi să ne umplem de ea. Să cooperăm, prin alergarea noastră, cu puterea învierii!

3. Puterea învierii Domnului Isus este menită să schimbe chiar acum starea ta sufletească. Imediat după ce Pavel discută despre puterea învierii Domnului Isus, pe care o cunoaşte şi prin care aleargă spre perfecţiune, el continuă printr-un fel de explozie de bucurie (Filipeni 4:1-13) şi ne cheamă şi pe noi la sărbătoarea bucuriei: ”Bucuraţi-vă întotdeauna! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (v.4). Când ai ajuns să cunoşti nemărginita mărime a puterii învierii şi stii câte a făcut deja pentru tine şi câte face ea chiar acum în tine şi câte va face în viitor cu tine, nu se poate să nu participi şi tu la această explozie de bucurie! Sărbătoarea învierii este sărbătoarea bucuriei!

Christos a înviat! Bucuraţi-vă! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!

Hristos a Înviat!

"Când zicem cu credinţă: Hristos a înviat! afirmăm implicit: Noi toţi vom învia!", astfel îşi încheie părintele Dumitru Stăniloae articolul final din lucrarea "Ortodoxie şi românism". Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, reinvestind omul în veşnicia la care a fost chemat, face ca verbul "a fi" să se conjuge esenţial pe coordonatele hristologice, revelând persoana umană ca realitate de orind pascal, ca "fiinţă pascală" (M. I. Rupnik).

Actul Învierii lui Hristos din morţi, "cu moartea pe moarte călcând", este apelativul lui Dumnezeu care strigă în inima vocaţiei omului: "dumnezei sunteţi!", valorificând chipul umbrit al omului în icoană luminoasă. Acelaşi act al Învierii inaugura categoriile noului pentru dimensiunea tragică a existenţei veterotestamentare în care dominanta morţii şi a distanţei tulbura relaţii, separând, întemniţând, excluzând pe om de la comuniunea cu Dumnezeu. Prin Jertfa şi Învierea Sa, Mântuitorul Hristos vindecă caracterul îmbolnăvit al lumii şi al omului, "nimicind lumea ca mormânt şi descoperind-o ca euharistie" (Olivier Clement), preschimbând-o din spaţiu decăzut în potir liturgic, iar "poarta iadului devenind uşa Bisericii" (Paul Evdokimov). Hristos Cel Răstignit şi Înviat începe lucrarea de prefacere transfiguratoare a lumii şi a omului, chemând-o către strălucirea cea de sus sau, cum afirmă V. Küneth: "În Domnul înviat e pus începutul eonului învierii şi prin aceasta realitatea ultimă şi veşnică îşi ia începutul." Fără darul Învierii, omul nu este decât o existenţă eşuată, tragică, absurdă, "o fiinţă spre moarte," aşa cum a fost etichetată de filosoful german Martin Heidegger. Radiografiat prin prisma Morţii şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, omul este convertit din fiinţă spre moarte în fiinţă spre înviere, spre viaţa de maximă comuniune în raza iubirii dumnezeieşti şi revelând pe Dumnezeu din "Cel ce Este" în "Tatăl nostru."

Nicolae Berdiaev, referindu-se la constatarea lui Nietzche, "Dumnezeu a murit!", afirmă că şi creştinismul mărturiseşte moartea lui Dumnezeu, şi chiar Îl prohodeşte, dar, spre deosebire de filosofie, creştinsmul "ştie ceva mai mult", anume că Dumnezeu a înviat, devenind şi garanţia învierii tuturor. Creştinismul, hrănindu-se de veacuri din Învierea lui Hristos, nu se opreşte la aspectul revoltător al lucrurilor, ci dincolo de Taina Crucii acesta doxologiază Taina Învierii. Oricât de multă suferinţă, durere, tristeţe şi tulburare ar fi în viaţa unui om, acestea nu sunt decât pragul trecător al Crucii pentru intrarea în ospăţul Învierii, căci "ultimul cuvânt aparţine sărbătorii" (O. Clement). Orice cruce are în faţa ei perspectiva învierii, şi orice înviere este urmarea crucii.